antretoază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod.
2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță.
3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din
fr. entretoise.