antret (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTRÉT s. n. v. antreu.antret (Dicționar de neologisme, 1986)ANTRÉT s.n. v.
antreu.
antret (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTRÉT s. n. v. antreu.antret (Dicționaru limbii românești, 1939)antrét (Mold.) n., pl.
e și
urĭ, antrea f., pl.
ele, și
antréŭ n., pl.
urĭ (fr.
entrée, de unde, probabil și rus.
antrét. Cp. cu
comitet).
Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și
antrelúță, f., pl.
e.