antricot - explicat in DEX



antricot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vacă, de oaie sau de porc provenită din regiunea intercostală; p. ext. friptură din această carne; cotlet. – Din fr. entrecôte.

antricot (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
ANTRICÓT s.n. 1. Carne de vită sau de porc, din regiunea intercostală (termen măcelăresc). 2. Tranșă de carne de vacă, de categoria întâi, din regiunea intercostală, de aprox. 1,5 cm grosime, preparată la grătar sau prăjită la tigaie (termen gastronomic; fr., engl. entrecote; germ. Entrecote).

antricot (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTRICÓT s.n. Carne de vită sau de porc din regiunea coastelor; (p. ext.) friptură din această carne; cotlet. [Pl. -oate. / < rus. antrekot, cf. fr. entrecôte].

antricot (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
antricot, antricoate s. n. (intl.) bărbat slab / costeliv / jigărit

antricot (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTRICÓT s. n. carne de vită sau de porc din regiunea coastelor; friptură din această carne; cotlet. (< fr. entrecôte)

antricot (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vită sau de porc din regiunea intercostală; p. ext friptură preparată din această carne; cotlet. – Fr. entrecôte.

antricot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antricót s. n., pl. antricoáte

antricot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vacă, de oaie sau de porc provenită din regiunea intercostală; p. ext. friptură din această carne; cotlet. — Din fr. entrecôte.