antropic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTRÓPIC, antropice, adj. (În sintagma)
Fenomen antropic = fenomen antropogen. – Din
fr. anthropique.antropic (Dicționar de neologisme, 1986)ANTRÓPIC, -Ă adj. Antropogen, antropogenic. [< fr.
antropique].
antropic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTRÓPIC adj. determinat de acțiunea omului; antropogen. (< fr.
anthropique)
antropic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din
fr. anthropique.antropic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!antrópic adj. m.,
pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópiceantropic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. — Din
fr. anthropique.