anotimp - explicat in DEX

anotimp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An² + timp (după germ. Jahreszeit).

anotimp (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – Din an + timp (după germ. Jahreszeit).

anotimp (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anotímp n., pl. urĭ (din an și timp, după germ. jahres-zeit). Timp al anuluĭ, sezon adică primăvara, vara, toamna saŭ ĭarna.

anotimp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anotímp s. n., pl. anotímpuri

anotimp (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anotimp n. unul din cele patru timpuri ale anului. [Formațiune literară după nemț. JAHRESZEIT].

anotimp (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. — An² + timp (după germ. Jahreszeit).