anabioză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANABIÓZĂ s. f. Reducere a activității vitale la unele organisme din pricina condițiilor neprielnice de viață. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. anabiose.anabioză (Dicționar de neologisme, 1986)ANABIÓZĂ s.f. Revenire la viață a unor organisme după o întrerupere a funcțiilor lor vitale de mai lungă durată, având mai mult sau mai puțin caracterul morții. [< fr.
anabiose, cf. gr.
anabiosis – înviere].
anabioză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANABIÓZĂ s. f. revenire la viață a unor organisme după o întrerupere a funcțiilor vitale prin hibernare; criptobioză. (< fr.
anabiose)
anabioză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anabióză (-bi-o-) s. f.,
g.-d. art. anabiózeianabioză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANABIÓZĂ s. f. Reducere a activităților vitale la unele organisme în condiții neprielnice de viață. [
Pr.:
-bi-o-] — Din
fr. anabiose.