anacard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANACÁRD, anacarde, s. n. Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. – Din
fr. anacarde.anacard (Dicționar de neologisme, 1986)ANACÁRD s.n. (
Bot.) Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. [< fr.
anacarde].
anacard (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANACÁRD s. n. fructul anacardierului. ◊ (s. m.) anacardier. (< fr.
anacarde)
anacard (Dicționaru limbii românești, 1939)*anacárd m. (vgr.
anákardos).
Bot. Un copac din India. O specie americană a luĭ face un fel de nucă bună de mîncat a căreĭ coajă dă un uleĭ caustic.
anacard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anacárd s. n.,
pl. anacárdeanacard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANACÁRD, anacarde, s. n. Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. — Din
fr. anacarde.