anabolism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANABOLÍSM s. n. Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia; asimilație. – Din
fr. anabolisme.anabolism (Dicționar de neologisme, 1986)ANABOLÍSM s.n. (
Biol.) Totalitatea proceselor biochimice prin care se produc în organismele vii substanțele necesare vieții; asimilație. [< fr.
anabolisme, cf. gr.
anabole – aruncare].
anabolism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANABOLÍSM s. n. asimilație (2). (< fr.
anabolisme)
anabolism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANABOLÍSM s. n. Totalitatea proceselor biochimice care au loc în organismele vii, asigurând producerea substanțelor necesare vieții. –
Fr. anabolisme.anabolism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anabolísm s. n.anabolism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANABOLÍSM s. n. Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia; asimilație. — Din
fr. anabolisme.