amuzant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMUZÁNT, -Ă, amuzanți, -te, adj. Distractiv, vesel, nostim. – Din
fr. amusant.amuzant (Dicționar de neologisme, 1986)AMUZÁNT, -Ă adj. Distractiv, vesel, nostim. [Cf. fr.
amusant].
amuzant (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMUZÁNT, -Ă adj. care amuză; distractiv. (< fr.
amusant)
amuzant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMUZÁNT, -Ă, amuzanți, -te, adj. Distractiv, hazliu, nostim. –
Fr. amusant.amuzant (Dicționaru limbii românești, 1939)*amuzánt, -ă adj. (fr.
amusant). Care amuzează:
era un spectacol amuzant să vezĭ cum se jucaŭ copiiĭ în zăpadă.amuzant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amuzánt adj. m.,
pl. amuzánți; f. amuzántă, pl. amuzánteamuzant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amuzant a. care amuză.
amuzant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMUZÁNT, -Ă, amuzanți, -te, adj. Distractiv, vesel, nostim. — Din
fr. amusant.