amuzament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, divertisment; înveselire, recreare. – Din
fr. amusement.amuzament (Dicționar de neologisme, 1986)AMUZAMÉNT s.n. Distracție, divertisment; destindere, înveselire. [< fr.
amusement].
amuzament (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMUZAMÉNT s. n. distracție, divertisment, destindere. (< fr.
amusement)
amuzament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, desfătare, divertisment. – După
fr. amusement.amuzament (Dicționaru limbii românești, 1939)*amuzamént n., pl.
e (fr.
amusement). Distracțiune, trecerea timpuluĭ cu ocupațiunĭ ușoare. Lucru care amuzează:
vîslirea e amuzamentu lui.amuzament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amuzamént s. n.,
pl. amuzaménteamuzament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, divertisment; înveselire, recreare. — Din
fr. amusament.