amuza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMUZÁ, amúz, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) distra, a (se) înveseli. – Din
fr. amuser.amuza (Dicționar de neologisme, 1986)AMUZÁ vb. I
tr., refl. A (se) înveseli, a (se) distra; a (se) recrea, a (se) destinde. [P.i.
amúz, 3, 6
-ză. / < fr.
amuser].
amuza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)amuzá (-z, -át), vb. – A distra, a înveseli.
Fr. amuser. –
Der. (din
fr.)
amuzament, s. n.;
amuzant, adj.amuza (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMUZÁ vb. tr., refl. a (se) înveseli, a (se) distra; a (se) recrea. (< fr.
/s'/amuser)
amuza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMUZÁ, amúz, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) distra, a (se) înveseli, a(se) desfăta. –
Fr. amuser.amuza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amuzá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
amúzăamuzà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amuzà v.
1. a petrece;
2. a face să petreacă.
amuza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMUZÁ, amúz, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) distra, a (se) înveseli. — Din
fr. amuser.