amuți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMUȚÍ, amuțesc, vb. IV.
Intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦
Fig. A înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se liniști, a înceta. –
Lat. *ammutire (<
mutus „mut”).