amiantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMIÁNTĂ, amiante, s. f. Varietate de azbest, cu numeroase întrebuințări în tehnică. [
Pr.:
-mi-an- –
Var.:
amiánt s. n.] – Din
fr. amiante.amiantă (Dicționar de neologisme, 1986)AMIÁNTĂ s.f. v.
amiant.
amiantă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMIÁNTĂ s. f. / amiánt s. n. silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă. (< fr.
amiante)
amiantă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMIÁNTĂ, amiante, s. f. Varietate de azbest cu numeroase întrebuințări în tehnică. [
Pr.:
-mi-an-] –
Fr. amiante (<
gr.).
amiantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMIÁNTĂ s. f. v. amiant.