amiază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊
Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊
Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei.
2. (
Concr.) Zenit.
3. (
Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz.
4. (
Înv.) Miazăzi, sud. [
Var.:
amiáz, amiéz s. n.,
amiázi, amiázăzi s. f.] – Din
amiazăzi (<
lat. ad mediam diem).