amendament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMENDAMÉNT, amendamente, s. n. 1. Îmbunătățire, modificare adusă unui proiect de act normativ sau de tratat.
2. Operație de îmbunătățire a proprietăților fizice ale solului cultivat, în vederea obținerii unor recolte sporite. ♦ Substanță care se încorporează în sol pentru a schimba unele însușiri nefavorabile ale acestuia, în vederea îmbunătățirii condițiilor de nutriție a plantelor. – Din
fr. amendement.amendament (Dicționar de neologisme, 1986)AMENDAMÉNT s.n. 1. Îmbunătățire (a unei legi etc.) prin adăugiri care aduc modificări, completări etc.
2. Substanță care, încorporată solului, îi modifică proprietățile. [< fr.
amendement].
amendament (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMENDAMÉNT s. n. 1. îmbunătățire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop. 2. corectare a anumitor erori sau omisiuni. 3. operație de îmbunătățire a unor însușiri ale solului, pentru recolte sporite. 4. substanță care, încorporată solului, îi modifică proprietățile. (< fr.
amendement)
amendament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMENDAMÉNT, amendamente, s. n. Îmbunătățire, modificare a unui text, mai ales a unei legi. – După
fr. amendement.amendament (Dicționaru limbii românești, 1939)*amendamént n., pl.
e (fr.
amendement). Îndreptare. Modificarea uneĭ legĭ. Îngrășarea pămîntuluĭ.
amendament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amendamént s. n.,
pl. amendaménteamendament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amendament n.
1. modificarea unui proiect de lege;
2. tot ce fertilizează un teren.
amendament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMENDAMÉNT, amendamente, s. n. 1. Îmbunătățire, modificare adusă unui proiect de act normativ sau de tratat.
2. Operație de îmbunătățire a proprietăților fizice ale solului cultivat, în vederea obținerii unor recolte sporite. ♦ Substanță care se încorporează în sol pentru a schimba unele însușiri nefavorabile ale acestuia, în vederea îmbunătățirii condițiilor de nutriție a plantelor. — Din
fr. amendament.