amenința (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMENINȚÁ, améninț, vb. I.
Tranz. 1. A arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obține ceva de la el).
2. A face un gest de amenințare.
3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva.
4. A fi gata să..., a fi pe punctul de a...
5. (Rar) A anunța, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios. –
Lat. *amminaciare (
< minaciae „amenințări”).