amenda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMENDÁ1, amendez, vb. I.
Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din
amendă.amenda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMENDÁ2, amendez, vb. I.
Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (
1) un text, mai ales o lege.
2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (
2). – Din
fr. amender.amenda (Dicționar de neologisme, 1986)AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege).
2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe.
II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr.
amender].
amenda (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMENDÁ1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)
amenda (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMENDÁ2 vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr.
amender)
amenda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMENDÁ1, amendez, vb. I.
Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din
amendă (după
fr. amender).
amenda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMENDÁ2, amendez, vb. I.
Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. –
Fr. amender (
lat. lit. emendare).
amenda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amendá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
amendeázăamenda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMENDA1, amendez, vb. I.
Tranz. A aplica cuiva o amendă. — Din
amendă.amenda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMENDÁ2, amendez, vb. I.
Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda.
2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). — Din
fr. amender.