ambușură - explicat in DEX

ambușură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muștiuc. – Din fr. embouchure.

ambușură (Dicționar de neologisme, 1986)
AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [< fr. embouchure].

ambușură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMBUȘÚRĂ s. f. muștiuc (1). (< fr. embouchure)

ambușură (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ambușúră s. f., pl. ambușure

ambușură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ambușúră s. f., g.-d. art. ambușúrii; pl. ambușúri

ambușură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Porțiune a buzelor pe care se aplică muștiucul unui instrument de suflat. — Din fr. embouchure.