ambulacru - explicat in DEX

ambulacru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre.

ambulacru (Dicționar de neologisme, 1986)
AMBULÁCRU s.n. Mic tub terminat cu o ventuză, servind ca organ de locomoție la echinoderme. [< fr. ambulacre].

ambulacru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMBULÁCRU s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme. (< fr. ambulacre)

ambulacru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ambulácru (-la-cru) s. n., art. ambulácrul; pl. ambulácre

ambulacru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. — Din fr. ambulacre.