ambulant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. – Din
fr. ambulant, lat. ambulans, -ntis.ambulant (Dicționar de neologisme, 1986)AMBULÁNT, -Ă adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul. [< fr.
ambulant, cf. lat.
ambulans <
ambulare – a merge].
ambulant (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBULÁNT, -Ă adj. care se deplasează dintr-un loc în altul. (< fr.
ambulant, lat.
ambulans)
ambulant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care-și exercită activitatea sau profesiunea trecând dintr-un loc în altul. –
Fr. ambulant (
lat. lit. ambulans, -ntis).
ambulant (Dicționaru limbii românești, 1939)*ambulánt, -ă adj. (lat.
ámbulans, -ántis, d.
ambulare, a umbla). Care umblă din loc în loc:
negustor ambulant. Facut de ceĭ ce umblă din loc în loc:
negoț ambulant.ambulant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ambulánt adj. m.,
pl. ambulánți; f. ambulántă, pl. ambulánteambulant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ambulant a. care umblă din loc în loc.
ambulant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. — Din
fr. ambulant, lat. ambulans, -ntis.