ambrozie - explicat in DEX

ambrozie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMBRÓZIE s. f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică; p. ext. băutură minunată. – Din fr. ambroisie, lat. ambrosia.

ambrozie (Dicționar de neologisme, 1986)
AMBRÓZIE s.f. 1. (Mit.) Hrana zeilor olimpici, care în credințele antice avea puterea de a păstra tinerețea veșnică și nemurirea. 2. (Bot.) Plantă aromatică din familia compozeelor. [Gen. -iei. / < lat., gr. ambrosia].

ambrozie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMBRÓZIE s. f. 1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinerețea veșnică. 2. plantă aromatică din familia compozeelor. (< fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

ambrozie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
AMBROZIE, preot la episcopiei din Buzău. A însuflețit masele populare din București în lupta împotriva forțelor contrarevoluționare din iun. 1848. Poreclit „Popa Tun” pentru că, sfidînd moartea, s-a așezat în fața tunurilor inamice.

ambrozie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMBRÓZIE s. f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică; p. ext. băutură minunată. – Fr. ambroisie (lat. lit. ambrosia).

ambrozie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ambrózie f. (lat.ambrósia, d. vgr. ambrosia). Mit. O substanță delicioasă (de noŭă orĭ maĭ dulce de cît mĭerea și care-l făcea nemuritor pe cel ce o mînca) cu care se hrăneaŭ zeiĭ. Fig. Mîncare delicioasă. V. nectar.

ambrozie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ambrózie (-zi-e) s. f., art. ambrózia (-zi-a), g.-d. ambrózii, art. ambróziei

ambrozie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ambrozie f. 1. mâncarea obișnuită a zeilor; 2. fig. mâncare rară și delicioasă. [Lit. nemurire, ambrozia făcând nemuritori pe cei ce o gustau].

ambrozie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMBRÓZIE s. f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică; p. ext. băutură minunată. — Din fr. ambroisie, lat. ambrosia.