ambroziac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBROZIÁC, -Ă, ambroziaci, -ce, adj. (
Livr.) Cu parfum de ambrozie;
p. ext. minunat. [
Pr.:
-zi-ac] – Din
fr. ambrosiaque.ambroziac (Dicționar de neologisme, 1986)AMBROZIÁC, -Ă adj. (
liv.) Minunat, dumnezeiesc. [Pron.
-zi-ac. / < fr.
ambrosiaque].
ambroziac (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBROZIÁC, -Ă adj. 1. cu parfum de ambrozie (2). 2. divin, minunat. (< fr.
ambrosiaque)
ambroziac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ambroziác (
livr.)
(-zi-ac) adj. m.,
pl. ambroziáci; f. ambroziácă, pl. ambroziáceambroziac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBROZIÁC, -Ă, ambroziaci, -ce, adj. (
Livr.) Cu parfum de ambrozie;
p. ext. minunat. [
Pr.:
-zi-ac] — Din
fr. ambrosiaque.