aluviune - explicat in DEX

aluviune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Material format din bolovani, mâl, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. alluvion, lat. alluvio, -onis.

aluviune (Dicționar de neologisme, 1986)
ALUVIÚNE s.f. Material detritic (mâl, nisip, pietriș) transportat și depus prin acțiunea apelor curgătoare. [Cf. fr. alluvion, lat. alluvio < alluere – a spăla].

aluviune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALUVIÚNE s. f. material detritic transportat și depus de apele curgătoare. (< fr. alluvion, lat. alluvio)

aluviune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Depozit de nămol, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus în lungul albiilor. [Pr.: -vi-u-] – Fr. alluvion (lat. lit. alluvio, -onis).

aluviune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aluviúne f. (lat. allúvio, -ónis. V. diluviŭ). Luarea terenuluĭ de ape și depunerea luĭ supt formă de nomol [!] (nisip, petriș) în alte locurĭ. Teren format din aluviune. V. agest, podmol.

aluviune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aluviúne (-vi-u-) s. f., g.-d. art. aluviúnii; pl. aluviúni

aluviune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aluviune f. creșterea terenului prin depozitul lent și necontenit al apelor.

aluviune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Material format din bolovani, mâl, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare. [Pr.: -vi-u-] — Din fr. alluvion, lat. alluvio, -onis.