aluvionar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUVIONÁR, -Ă, aluvionari, -e, adj. Aluvial. [
Pr.:
-vi-o-] – Din
fr. alluvionnaire.aluvionar (Dicționar de neologisme, 1986)ALUVIONÁR, -Ă adj. Aluvial. [Pron.
-vi-o-. / < fr.
alluvionnaire].
aluvionar (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALUVIONÁR, -Ă adj. referitor la aluviuni. (< fr.
alluvionnaire)
aluvionar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALUVIONÁR, -Ă, aluvionari, -e, adj. Aluvial. [
Pr.:
-vi-o-] – După
fr. alluvionnaire.aluvionar (Dicționaru limbii românești, 1939)*aluvionár, -ă adj. (d.
aluviune după lat.
alluvio). De aluviune:
teren aluvionar.aluvionar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aluvionár (-vi-o-) adj. m.,
pl. aluvionári; f. aluvionáră, pl. aluvionárealuvionar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUVIONÁR, -Ă, aluvionari, -e, adj. Aluvial. [
Pr.:
-vi-o-] — Din
fr. alluvionnaire.