aluziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUZIÚNE s. f. v. aluzie.aluziune (Dicționar de neologisme, 1986)ALUZIÚNE s.f. v.
aluzie.
aluziune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALUZIÚNE s. f. v. aluzie.aluziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*aluziúne f. (lat.
allúsio, -ónis. V.
iluziune. Modu de a spune pe departe ceva ca să se înțeleagă alt-ceva.
A face aluziune la ceva, a bate șaŭa să priceapă ĭapa, a da să înțeleagă. – Și
alúzie.aluziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aluziune f. modul de a spune un lucru care face a ne gândi la altul, atingere prin vorbe.
aluziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUZIÚNE s. f. v. aluzie.