alfa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁLFA1 s. m. invar. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊
Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit.
(A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial.
2. (
Fiz.)
Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive.
Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. – Din
ngr. álfa.alfa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁLFA2 s. m. invar. Plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (
Stipa tenacissima). ◊
Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din frunzele acestei plante. – Din
fr. alfa.alfa (Dicționar de neologisme, 1986)ÁLFA s.n. invar. (
Bot.) Plantă graminee din nordul Africii și din Spania, din care se fac coarde, fibre etc. ◊
Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din planta de mai sus. [Pl. invar. / < fr.
alfa, cf. ar.
halfa].
alfa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)álfa, s. m. – Numele primei litere a alfabetului grecesc.
Gr. ἄλφα. Intră în
comp. cu cea de a doua literă a alfabetului
gr., în
alfavita, s. f. (alfabet), din
gr. ἄλφα-βήτα, în prezent înlocuit de
alfabet, s. n. (din
fr. alphabet), cu
der. alfabetic, adj.;
alfabeticește, adv. (în ordine alfabetică).
alfa (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁLFA1 s. m. inv. 1. prima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului a. ♦ ~ și omega = începutul și sfârșitul. 2. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni și doi neutroni; radiație ~ = radiație din particule alfa. (< fr., gr.
alpha)
alfa (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁLFA2 s. m. inv. plantă graminee din Africa și Spania, pentru hârtie, fibre, țesături etc. ♦ hârtie ~ = hârtie de calitate superioară, din frunzele acestei plante. (< fr.
alfa)
alfa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁLFA1 s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului „a”. ◊
Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit.
(A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, factorul esențial. –
Ngr. alfa.alfa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁLFA2 s. m. invar. (În
expr.)
Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată dintr-o plantă exotică. –
Fr. alfa.alfa (Dicționaru limbii românești, 1939)*álfa m. Numele primeĭ litere a Grecilor.
Fig. Alfa și omega, începutu și sfîrșitu.
alfa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)álfa1 (plantă)
s. m.