alezor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă așchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare. – Din
fr. alésoir.alezor (Dicționar de neologisme, 1986)ALEZÓR s.n. Unealtă folosită pentru alezare. [Cf. fr.
alésoir].
alezor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALEZÓR s. n. unealtă așchietoare pentru alezare. (< fr.
alésoir)
alezor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă care servește la alezare. – După
fr. alésoir.alezor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alezór s. n.,
pl. alezoárealezor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă așchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare. — Din
fr. alésoir.