alegorie - explicat in DEX

alegorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALEGORÍE, alegorii, s. f. 1. Procedeu artistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. Operă literară sau plastică folosind această formă de expresie (fabulă, parabolă etc.) – Din fr. allégorie, lat. allegoria.

alegorie (Dicționar de neologisme, 1986)
ALEGORÍE s.f. 1. Procedeu artistic care constă în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete, constituind o imagine unitară. ♦ Pictură, sculptură etc. care reprezintă o idee abstractă. 2. (Muz.) Compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare. [Pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. allégorie, it., lat., gr. allegoria].

alegorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALEGORÍE s. f. 1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. operă plastică sau literară care folosește acest procedeu. 3. (muz.) compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare. (< fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

alegorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALEGORÍE, alegorii, s. f. Procedeu artistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. – Fr. allégorie (lat. lit. allegoria).

alegorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alegoríe f. (vgr. allegoría, d. állos, altu, și agoreuo, vorbesc. V. parigorie. Ret. Ficțiune care prezentă [!] spirituluĭ un obĭect care să-țĭ aducă aminte de ceva: ascunzînd Adevăru în fundu uneĭ fîntînĭ, poețiĭ aŭ făcut o alegorie (V. retorică). Pictură saŭ sculptură care prezentă [!] o ideĭe abstractă: tablou Calomniiĭ de Apele era o măreață alegorie, un schelet armat c' o coasă e alegoria morțiĭ.

alegorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alegoríe s. f., art. alegoría, g.-d. art. alegoríei; pl. alegoríi, art. alegoríile

alegorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alegorie f. 1. figură de stil: metaforă continuă; 2. ficțiune poetică în care se personifică ființe morale sau abstracte: Mitologia e un izvor de alegorii.

alegorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALEGORÍE, alegorii, s. f. 1. Procedeu artistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. Operă literară sau plastică folosind această formă de expresie (fabulă, parabolă etc.). — Din fr. allégorie, lat. allegoria.