alege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÉGE, alég, vb. III.
1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide.
2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota.
3. Tranz. (
Pop.) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge.
4. Tranz. și
refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊
Expr. (
Tranz.)
A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦
Refl. impers. (
Reg.) A apărea clar, limpede.
5. Tranz. A curăța prin selecție. ♦
Fig. A înțelege clar spusele cuiva.
6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc.
7. Refl. A ajunge într-o anumită situație (rea). ◊
Expr. A se alege praf și pulbere sau
a se alege praful de cineva (sau
de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [
Perf. s. alesei, part. ales] –
Lat. allegere (=
eligere).
alege (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)alége (alég, alés), vb. –
1. A selecta, a prefera ceva sau pe cineva. –
2. A distinge, a deosebi. –
3. A decide, a ajunge la un rezultat. –
4. A participa la alegeri. –
5. (
refl.) A rămîne cu ceva. –
Mr. aleg, aleadzire (alepșu, aleaptă); megl. leg, leaziri. Lat. allĕgĕre (Pușcariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364; DAR); păstrat numai în
rom. și în
it. alleggere (
aver.,
mil. alezer). După REW, ar putea fi vorba și de
lat. ēllĭgere (
cf. Körting 3229), părere fără îndoială greșită (
cf. BL, V, 87).
Der. alegător, s. m. (persoană care votează);
alegînd, adv. (
înv., cu excepția, în afară de);
ales, adj. (select);
ales, adv. (
înv., mai cu seamă, în special; astăzi se preferă construcția
mai ales);
ales, s. m. (deputat);
ales, s. n. (selecție);
alesător, s. m. (
înv., arbitru);
alesătură, s. f. (procedeu de ornamentare, mai ales la broderii);
les, adv. (Basarabia, mai ales).
alege (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALÉGE, alég, vb. III.
1. Tranz. A opta pentru ceva sau cineva; a-și fixa preferințele. ◊
Expr. A ales până a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun. ♦
Tranz. și
refl. impers. A (se) decide, a (se) hotărî.
Urma alege. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota; a delega.
3. Tranz. A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge.
Nu poți alege care-i boier, care-i coțcar (ALECSANDRI). ♦
Refl. A se despărți dintre alții; a se separa; a ieși în evidență (dintre alții). ♦
Tranz. și
refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊
Expr. (
Tranz.)
A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦
Refl. impers. A apărea clar, limpede.
4. Tranz. A curăța prin selecție.
Să-mi alegeți macul (CREANGĂ). ♦
Fig. A înțelege clar spusele cuiva.
5. Tranz. și
refl. A (se) deosebi de rest.
Vei bate și putineiul, ca să alegi untul (ȘEZ).
6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc.
Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă (CREANGĂ).
7. Refl. A ajunge într-o situație neașteptată. ◊
Expr. A se alege praf și pulbere sau
a se alege praful de cineva (sau
de ceva) = a se distruge complet. [
Perf. s. alesei, part. ales] –
Lat. allegere (=
eligere).
alege (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alége (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. alég, 1
pl. alégem, perf. s. 1
sg. aleséi, 1
pl. aléserăm; part. alésalege (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alege v.
1. a lua un lucru sau o persoană din mai multe, a preferi:
te las s’alegi; 2. a numi la o demnitate sau funcțiune (prin alegere):
a alege un deputat; 3. a hotărî:
urma alege; 4. a deosebi:
nu s’alege căștigul din pagubă; 5. a despărți (prin alegere):
din lapte s’alege smântâna; 6. a rămânea:
nu s’a ales cu nimic; 7. a țese cu diferite figuri sau flori (v.
alesătură). [Lat. ALLEGERE].
alege (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÉGE, alég. vb. III.
1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide.
2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota.
3. Tranz. (
Pop.) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge.
4. Tranz. și
refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊
Expr. (
Tranz.)
A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦
Refl. impers. (
Reg.) A apărea clar, limpede.
5. Tranz. A curăța prin selecție. ♦
Fig. A înțelege clar spusele cuiva.
6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc.
7. Refl. A ajunge într-o anumită situație (rea). ◊
Expr. A se alege praf și pulbere sau
a se alege praful de cineva (sau
de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [
Perf. s. alesei, part. ales] —
Lat. allegere.