alegoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALEGÓRIC, -Ă, alegorici, -ce, adj. Caracteristic alegoriei, care reprezintă o alegorie; exprimat în pilde. ◊
Car alegoric = vehicul amenajat cu o platformă, pe care se reprezintă o scenă simbolică și cu care se defilează în anumite zile de sărbătoare. – Din
fr. allégorique, lat. allegoricus.alegoric (Dicționar de neologisme, 1986)ALEGÓRIC, -Ă adj. De alegorie, cu sens ascuns; exprimat în pilde. ◊
Car alegoric = vehicul amenajat cu o platformă pe care se reprezintă o scenă simbolică și cu care se defilează la anumite sărbători. [< fr.
allégorique].
alegoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALEGÓRIC, -Ă adj. caracteristic alegoriei. ♦ car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică și cu care se defilează la anumite sărbători. (< fr.
allégorique, lat.
allegoricus)
alegoric (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALEGÓRIC, -Ă, alegorici, -e, adj. Caracteristic alegoriei; exprimat în pilde. ◊
Car alegoric = vehicul amenajat cu o platformă, pe care se reprezintă o scenă simbolică și cu care se defilează în anumite zile de sărbătoare. –
Fr. allégorique (
lat. lit. allegoricus).
alegoric (Dicționaru limbii românești, 1939)*alegóric, -ă adj. (vgr.
allegorikós).
Ret. Relativ la alegorie. Adv. În mod alegoric.
alegoric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alegóric adj. m.,
pl. alegórici; f. alegórică, pl. alegóricealegoric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alegoric a. ce ține de alegorie:
graiu alegoric.alegoric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALEGÓRIC, -Ă, alegorici, -ce, adj. Caracteristic alegoriei, care reprezintă o alegorie; exprimat în pilde. ◊
Car alegoric = vehicul amenajat cu o platformă, pe care se reprezintă o scenă simbolică și cu care se defilează în anumite zile de sărbătoare. — Din
fr. allégorique, lat. allegoricus.