aleatoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ALEATÓRIC, -Ă, aleatorici, -ce, adj. (
Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (
Muz.) Care se bazează pe improvizație; care lasă execuția la inspirația interpretului [
Pr.:
-le-a-] –
Aleator[iu] +
suf. -ic.aleatoric (Dicționar de neologisme, 1986)ALEATÓRIC, -Ă adj. v.
aleatoriu.
aleatoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALEATÓRIC, -Ă adj. (despre muzică) care are la bază metoda de compoziție proprie aleatorismului. (< fr.
aléatorique)
aleatoric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALEATÓRIC, -Ă, aleatorici, -ce, adj. (
Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (
Muz.) Care se bazează pe improvizație; care lasă execuția la inspirația interpretului. [
Pr.:
-le-a-} —
Aleator[iu] +
suf. -ic.