aleatorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALEATORÍSM s. n. Caracter aleatoric. [
Pr.:
-le-a-] – Din
fr. aléatorisme.aleatorism (Dicționar de neologisme, 1986)ALEATORÍSM s.n.
1. Procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător al configurației finale a structurii, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
2. (
Muz.) Curent conform căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății ce se acordă interpretului în
recrearea sa. [Pron.
-le-a-. / < fr.
aléatorisme].
aleatorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALEATORÍSM s. n. 1. caracter aleatoriu; hazard. 2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului. (< fr.
aléatorisme)
aleatorism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALEATORÍSM s. n. Caracter aleatoric. [
Pr.:
-le-a-] — Din
fr. aléatorisme.