aleatoriu - explicat in DEX

aleatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALEATÓRIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură, întâmplător. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. – Var.: aleatór, -oáre adj.] – Din fr. aléatoire, lat. aleatorius.

aleatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
ALEATÓRIU, -IE adj. Care depinde de un eveniment viitor și nesigur; supus întâmplării; întâmplător; stocastic. [Pron. a-le-a-to-riu, var. aleator, -oare, aleatoric, -ă adj. / cf. fr. aléatoire, it. aleatorio, lat. aleatorius < alea – zar].

aleatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALEATÓRIU, -IE adj. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic. ♦ variabilă ~ ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație. (< fr. aléatoire, lat. aleatorius)

aleatoriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALEATÓRIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-]. – Fr. aléatoire (lat. lit. aleatorius).

aleatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aleatóriŭ, -ie (ea 2 sil.) adj. (lat. aleatorius, d. álea, zar, cub cu care aruncĭ la joc). Supus întîmplăriĭ: asigurările-s contracte aleatoriĭ, un pescar care vinde din ainte [!] ceĭa ce va prinde dintr' o aruncătură de plasă face o vînzare aleatorie. Adv. În mod aleatoriŭ.

aleatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aleatóriu [riu pron. ryu] (-le-a-) adj. m., f. aleatórie (-ri-e); pl. m. și f. aleatórii

aleatoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aleatoriu a. supus șanselor nesigure: contract aleatoriu.

aleatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALEATÓRIU, -IE, aleatorii, adj. Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură; întâmplător. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. — Var.: aleatór, -oáre adj.] — Din fr. aléatoire, lat. aleatorius.