aldui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALDUÍ, alduiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv. și
reg.)
1. (În formule de salut) A binecuvânta.
2. (
Ir.) A lovi (cu putere). –
Magh. áldani.aldui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap
aldui (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)alduí, alduiesc, vb. intranz. –
1. A binecuvânta (D. Pop 1978).
2. A lovi pe cineva, a plezni. – Din magh. áldani „a binecuvânta„.