albișor - explicat in DEX

albișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBIȘÓR, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. și f. (Iht.) Obleț. III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. 1. Albitură (2). 2. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -ișor.

albișor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBIȘÓR¹, albișori, s. m. 1. (Iht.) Obleț. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. 3. Nume dat unor bureți comestibili. – Din alb² + suf. -ișor.

albișor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBIȘÓR², -OÁRĂ, albișori, -oare, adj. Diminutiv al lui alb².

albișor (Dicționaru limbii românești, 1939)
albișór, -oáră adj. Cam alb.

albișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albișór¹ adj. m., pl. albișóri; f. albișoáră, pl. albișoáre

albișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albișór² s. m., pl. albișóri

albișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBIȘÓR, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj., s.m. și f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. și f. (Iht.) Obleț. III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. 1. Albitură (2). 2. Varietate de viță-de-vie cu struguri albi. — Alb + suf. -ișor.