albian - explicat in DEX

albian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBIÁN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1). [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.

albian (Dicționar de neologisme, 1986)
ALBIÁN s.n. Etajul inferior al cretacicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -bi-an. / cf. germ. Albian, fr. albien].

albian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albián¹ (-bi-an) adj. m. pl. albiéni (-bi-eni); f. albiánă, pl. albiéne

albian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALBIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior). (< fr. albien)

albian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
ALBIÁN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1) [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.

albian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBIÁN s. n. (Geol.) Etajul inferior al cretacicului mijlociu. – Fr. albien.

albian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albián² (-bi-an) s. n.

albian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBIÁN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Ultimul etaj al cretacicului inferior, carac­terizat prin gresii, marne și calcare, cu o bogată faună de amoniți și belemniți. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1). [Pr.: -bi-an] — Din fr. albien.