albi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBÍ, albesc, vb. IV.
1. Refl.,
intranz. și
tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦
Intranz. A încărunți;
p. ext. a îmbătrâni.
2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦
Fig. A străluci. – Din
alb.albi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)albi s. m. pl. bani
albi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBÍ, albesc, vb. IV.
1. Refl.,
intranz. și
tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦
Intranz. A încărunți; a îmbătrâni.
2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe); a străluci.
Prin frunze ascunsă albește o vale (MACEDONSKI). ♦
Tranz. Fig. A lumina. –
Lat. *albire.albi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. albésc, imperf. 3
sg. albeá; conj. prez. 3
să albeáscăalbì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)albì v.
1. a (se) face alb;
2. a nălbi;
3. a se ivi în depărtare:
prin umbră o cetate albește BOL.
se văd turme albind pe coastă AL. [Lat. ALBESCERE].
albi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBÍ, albesc, vb. IV.
1. Refl.,
intranz. și
tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦
Intranz. A încărunți;
p. ext. a îmbătrâni.
2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦
Fig. A străluci. — Din
alb.