albiu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ALBÍU, -ÍE,albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu.
albiu(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ALBÍU, -ÍE,albii, adj. (Rar) Albicios. – Din alb2 + suf. -iu.
albiu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) albíu (rar) adj. m., f. albíe;pl. m. și f. albíi
albiu(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) albiu a. albicios: un râu albiu de stele AL.
albiu(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ALBÍU, -ÍE,albii, adj. (Rar) Albicios. — Alb + suf. -iu.