albitorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. –
Albitor +
suf. -ie.albitorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă, în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Din
albitor +
suf. -ie.albitorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albitoríe s. f.,
art. albitoría, g.-d. art. albitoríei; pl. albitoríi, art. albitoríilealbitorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor —
Albitor +
suf. -ie.