alboare - explicat in DEX

alboare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.

alboare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
alboáre (-óri), s. f. – Lumină difuză, lucire, licărire. Lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR); cf. it. albore, v. fr. aubour, prov., sp. albor, port. alvor. – Der. alburi, vb. (a răspîndi o lumină albicioasă); alburiu, adj. (albicios). Cf. alb.

alboare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.

alboare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alboáre (rar) s. f., g.-d. art. albórii

alboare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alboare f. Tr. și Buc. albeață. [Lat. ALBOREM].

alboare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBOÁRE s.f (Rar) Lucire, licărire albă. — Lat. albor, -oris.