albitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s. m. și
f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. –
Albi +
suf. -tor.albitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s. m. și
f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. – Din
albi +
suf. -tor.albitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albitór s. m.,
pl. albitórialbitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s. m. și
f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. —
Albi +
suf. -tor.