albitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La
pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie.
2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc.; albișoară.
3. (
Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac.
4. (
Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri;
p. ext. spațiu alb între rânduri. –
Alb +
suf. -itură.