albit - explicat in DEX

albit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBÍT¹ s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. – Din fr. albite.

albit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBÍT², -Ă, albiți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit². 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi.

albit (Dicționar de neologisme, 1986)
ALBÍT s.n. Mineral cu aspect lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, întrebuințat ca fondant în ceramică. [< fr. albite, cf. germ. Albit].

albit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALBÍT s. n. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roșietic sau incolor, fondant în ceramică. (< fr. albite)

albit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ALBIT (‹ fr. {i}) s. n. Feldspat plagioclaz sodic, de culoare albă, cenușie, verzuie cu luciu sidefos și duritate mare, întîlnit în rocile magmatice acide (granite, pegmatite), în cele metemorfazate (gnaise) și în unele calcare. Utilizat în ind. ceramicii fine ca fondant.

albit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBÍT¹ s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, folosit în industria ceramicii. – Fr. albite.

albit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBÍT², -Ă, albiți, -te, adj. 1. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. 2. Fig. Strălucitor. – V. albi.

albit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albít s. n.

albit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBÍT¹ s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. — Din fr. albite.

albit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBÍT², -Ă, albiți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit². 2. (Des­pre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. — V. albi.