albișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBIȘÓR, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj.,
s. m. și
f. I. Adj. Diminutiv al lui
alb; albior.
II. S. m. și
f. (
Iht.) Obleț.
III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili.
2. (
Pop.; la
pl.) Bani de argint.
IV. S. f. 1. Albitură (
2).
2. Varietate de viță de vie cu struguri albi. –
Alb +
suf. -ișor.