albire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de
a (se) albi. –
V. albi.albire (Dicționar de argou al limbii române, 2007)albire s. f. sg. (pol.) activitate infracțională de ascundere a adevărului în ceea ce privește natura, sursa, mișcarea ori deținerea de bunuri și valori monetare
albire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de
a (se) albi.albire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albíre s. f.,
g.-d. art. albírii; pl. albírialbire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de
a (se) albi. —
V. albi.