albinărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură.
2. (În evul mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. –
Albină +
suf. -ărit.albinărit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. – Din
albină +
suf. -(ă)rit.albinărit (Dicționaru limbii românești, 1939)albinărít n., pl.
urĭ (d.
albină). Cultura albinelor, apicultură. Dare pusă odinioară pe stupĭ.
albinărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albinărít s. n.albinărit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)albinărit n.
1. creșterea albinelor;
2. odinioară, dare pusă pe albine.
albinărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură.
2. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. —
Albină +
suf. -ărit.