albii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBIÍ, pers. 3
albiește, vb. IV.
Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din
albie.albii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albií (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg.
se albiéște (-bi-e-), imperf. 3 sg.
se albiá (-bi-a); conj. prez. 3
să se albiáscă; ger.
albiíndu-se (-bi-in-)albii (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBIÍ, pers. 3
albiește, vb. IV.
Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din
albie.albii (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBIÍ, pers. 3
albiește, vb. IV.
Refl. (Rar) A lua forma unei albii. — Din
albie.