albinar - explicat in DEX

albinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.

albinar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
albinar, albinari s. m. muncitor

albinar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Ornit.) Albinărel. – Din albină + suf. -ar.

albinar (Dicționaru limbii românești, 1939)
albinár m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar).

albinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albinár s. m., pl. albinári

albinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
albinar m. cel ce trăiește din creșterea albinelor.

albinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigorie. — Albină + suf. -ar.