albinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBINĂRÍE, albinării, s. f. (Rar) Stupină (
1). –
Albină +
suf. -ărie.albinărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBINĂRÍE, albinării, s. f. Stupină, stupărie, prisacă. – Din
albină +
suf. -ărie.albinărie (Dicționaru limbii românești, 1939)albinăríe f. (d.
albină). Mare număr de albine. Albinărit, cultură de albine.
albinărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albinăríe (rar)
s. f.,
art. albinăría, g.-d. art. albinăríei; pl. albinăríi, art. albinăríilealbinărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBINĂRÍE, albinării, s. f. (Rar) Stupină (
1). —
Albină +
suf. -ărie.