albinărel - explicat in DEX

albinărel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre migratoare cu pene viu și pestriț colorate, care se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster). – Albinar + suf. -el.

albinărel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre migratoare cu pene viu și pestriț colorate, care se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi (Merops apiaster). – Din albinar + suf. -el.

albinărel (Dicționaru limbii românești, 1939)
albinărél m., pl. eĭ (d. albinar). Prigoare.

albinărel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albinărél s. m., pl. albinăréi

albinărel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
albinărel m. numele bucovinean al prigorii (care se hrănește cu albine).

albinărel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre migratoare cu pene viu și pestriț colorate, care se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster). — Albinar + suf. -el.